Adresarea liderului Platformei Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, către cetăţenii Republicii Moldova
Stimaţi concetăţeni,
Planificam astăzi, cu trei zile înainte de alegeri, să vă vorbesc despre secretul votului. Intenţionam să vă conving să nu vă temeţi de ameninţări că cineva ar putea să vă oblige prin şantaj sau prin alte metode să votaţi într-un fel sau altul, pentru că ei ar putea afla cum veţi vota. Am să vă spun doar foarte pe scurt că secretul votului vă este garantat de Constituţie şi legile ţării.
Acum aş vrea să mă refer la retragerea candidatului puterii din cursa prezidenţială. Pe noi, cetăţenii, trebuie să ne intereseze un singur lucru. Ca alegerile să fie libere şi corecte. Asta înseamnă că cei ce doresc să candideze au posibilitatea s-o facă fără piedici. Asta mai înseamnă că noi, cetăţenii, avem acces deplin la informaţii nedistorsionate despre ofertele electorale ale candidaţilor. Nimic mai mult.
Pe lângă viziunile şi programele candidaţilor şi ale partidelor pe care le reprezintă ceea ce contează foarte mult este reputaţia acestora. Eu nu sunt moralist şi nici nu vreau să fiu. Dar sunt absolut convins că atunci când vorbeşti despre un interes public trebuie să ei în consideraţie reputaţia pe care o ai. Fiindcă părerea publică despre tine se transmite automat asupra interesului public promovat.
Ieri candidatul puterii la funcţia de şef al statului a comis un act public – s-a retras din cursa electorală în favoarea principalului sau oponent, de pe dimensiunea pro-europeană. Şi nu e vorba despre un oponent loial, ci despre unul antagonist. Evident, ni s-a adiat că gestul este motivat de principii şi valori.
Nu vreau să mă dedau speculaţiilor dacă gestul a fost sincer sau a fost făcut din interes. Vreau doar să vă demonstrez că reacţia de respingere a gestului candidatului puterii a fost absolut adecvată, adică foarte potrivită. Această reacţia a avut la bază reputaţia candidatului puterii şi a partidului din care face parte. Doar scopul nu scuză mijloacele, iar victoria electorală nu se obţine cu orice preţ.
Acum s-o luăm pe rând, candidatul cu cele mai mare resurse mediatice, administrative şi financiare, care a angajat firme de consultanţă politică foarte scumpe, inclusiv din America, era obligat să ştie ce crede despre reputaţie unul dintre cei mai renumiţi cetăţeni americani – Henry Kissinger. Iar el consideră că „90 la sută din politicieni strică reputaţia celorlalţi zece la sută”. Vedeţi cum?
Să ne referim la fapte. Ce reputaţie poate avea un politician care a semnat protocoale secrete de partajarea a instituţiilor de drept şi de reglementare. Instituţii care au monitorizat furtul miliardului din sistemul bancar, fără să-l întrerupă. Ce reputaţie pot avea politicienii care au refuzat să condamne corupţia politică prin care au convertit zeci de deputaţi, sute de primari şi mii de consilieri?
Cum după astfel de acte să nu te întrebi ce reputaţiei ai? La urma urmei, candidatul retras al Partidului Democrat ar fi putut apela la serviciile Ministrului Culturii – doamna Monica Babuc, şi ea membru marcant al partidului respectiv. Eu mi-o imaginez pe doamna Babuc declamând din Shakespeare: „Reputaţie, reputaţie! Vai, mi-am pierdut reputaţia! Am pierdut tot ceea ce era nemuritor în mine şi n-a mai rămas decât animalul”.
Acum să revenim iarăşi la fapte. Partidul Democrat a investit în campania candidatului său zeci de milioane de lei. Asta noi ştim din surse oficiale. Noi ştim că sursele declarate reprezintă doar o mică parte a cheltuielilor reale. Cea mai mare parte a acestor resurse a fost utilizată pentru defăimarea principalilor contracandidaţi, inclusiv a celui în favoarea căruia s-ar fi retras candidatul puterii.
Turnarea tonelor de zoi şi minciuni sfruntate, la care a asistat opinia publică, la ce a servit? Nu cumva a avut menirea să desfiinţeze contracandidatul respectiv? Să-i facă o reputaţie falsă, mai proastă chiar decât a candidatului puterii? Şi dacă maşinăria de minciuni n-a dat randament, atunci ce trebuie să faci? Să-ţi îmbrăţişezi oponentul pentru a-l strangula frumos?
Oare nu de asta opinia publică a calificat gestul candidatului puterii drept un „dar otrăvit” sau ceva echivalent cu „sărutul lui Iuda”? Dar oare noi, ca parte a civilizaţiei creştine, nu am însuşit exemplele Sfintei Scripturi, prin care ni se arată şi ni se cere să declinăm ofertele seducătoare ale celor cu reputaţie compromisă?
Ba da, le-am însuşit şi trebuie să urmăm neclintit aceste exemple. Creştineşte, candidatul puterii şi partidul acestuia trebuie compătimiţi, iertaţi şi invitaţi să se pocăiască pentru ceea ce au comis în ţara noastră în cei 7 ani, cât s-au aflat la guvernare. Dacă ar proceda aşa, ar face cel mai bun serviciu interesului public. Iar alegătorii lor, dacă sunt cu adevărat proeuropeni se vor orienta fără probleme cine merită susţinut.
În rest, fără îndoială candidatul puterii şi partidul acestuia trebuie trataţi cu măsura cu care vrem să fie tratat fiecare dintre noi. Nici mai mult, nici mai puţin. Fiindcă dacă judecăm despre alţii, trebuie să ne aşteptăm să fim judecaţi şi noi. Şi să ni se măsoare cu aceeaşi măsură, nu cu măsurile instituţiilor de drept sau media aservite de către guvernanţi.
Acum trebuie să vă explic de ce m-am oprit asupra acestor aspecte. Din simplul motiv că un alt candidat pro-european şi-a exprimat nedumerirea faţă de respingerea suportului ostentativ şi fără noimă a candidatului puterii. Mă refer la domnul Valeriu Ghileţki, pe care îl respect foarte mult şi care face referinţă la valorile noastre creştine.
Sigur, noi trebuie să fim iertători, înţelegători, dar în niciun caz nu trebuie să fim indulgenţi cu seducătorii reputaţia cărora o ştim. Dimpotrivă trebuie să fim foarte fermi în privinţa lor. De asemenea, vreau să menţionez că valorile tradiţionale sunt atât de fireşti, încât despre ele nu se vorbeşte ca despre nişte subiecte electorale. Doar noi suntem ţesuţi din aceste valori.
Să luăm, de exemplu, valorile familiei, relaţiile dintre membrii acesteia. Păi, noi le-am însuşit şi le împărtăşim exact aşa cum ne învaţă Apostolul Pavel în prima sa Epistolă către Corintieni. Mai mult, domnul Gileţki insistă, se pare, pe aspecte foarte speciale ale acestor relaţii, dar ele de asemenea sunt reflecte în al optulea verset al capitolului 7 din Epistola către Corintieni. Ce să mai discutăm aici?
De aceea, pentru a reda vigoare vectorului integrării europene este necesar ca el să fie promovat de politicieni necompromişi, cu reputaţie ireproşabilă, care nu atât vorbesc despre tradiţii şi valori, cât le respectă, pentru că suntem ţesuţi din ele. Doar noi ne-am convins că orice pată pe reputaţia politicienilor auto-intitulaţi pro-europeni ştirbeşte din atracţia ideii noastre europene.
Acum, cel mai important lucru. Republica Moldova va deveni o ţară europeană abia atunci când politicienii ei vor proceda europeneşte. Adică, la apariţia primei pete pe reputaţie îşi vor prezenta demisia şi vor pleca din politică, dar nu se vor arunca cu îmbrăţişări peste politicienii necompromişi. Exact aşa cum prevede hotărârea Curţii Constituţionale din 22 aprilie 2013.
Deci, pe 30 octombrie vă îndemn toţi să mergeţi la vot. Să votăm aşa cum simţim, liber şi nestingherit. Vă reamintesc, Codul Penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 5 ani pentru cei care împiedică exercitarea votului şi corup alegătorii.
Andrei NĂSTASE
