Cea mai bună muzică
se ascultă doar aici la Fabrica Ta de Hituri !!!

     

Pe lângă rătăcirea vârstnicilor care cred în Dodon, ne confruntăm şi cu efectele naivităţii tinerilor ce stau astăzi lângă un Iurie Leancă, afirmă jurnalistul Constantin Cheianu.

„Mă uit la tinerii care îl susţin pe Iurie Leancă şi îmi pun întrebarea: oare eu la vârsta lor l-aş fi susţinut pe un ins ca Leancă? Şi îmi răspund că da, de ce nu, întrucât cine este Leancă?... Este un domn fin de 50 de ani, cu o siluetă de adolescent, cu părul sur, care spune numai lucruri inteligente şi progresiste, care este pentru Europa şi vorbeşte o bună română, care cunoaşte vreo 5-6 limbi şi care, în plus, are în fiinţa lui ceva de om neajutorat, pe care parcă vrei să-l aperi, să-l încurajezi. De fapt, prin felul lui de a fi, Iurie Leancă încă mai pare un tânăr, unul ca şi atâţia alţii dintre cei care îl susţin. Oare dacă aş fi ştiut în tinereţile mele că el a participat direct la furtul miliardului, asta m-ar fi influenţat cumva? Probabil nu prea, întrucât nu mi-ar fi venit a crede că un intelectual ca el, care îţi spune atât de corect şi de convingător că nu este vinovat, chiar ar fi putut să participe la un act atât de mârşav”, scrie Cheianu.

„Peste ani lucrurile se schimbă, uneori radical. Eu unul aveam să întâlnesc de-a lungul vieţii mele atâţia inşi cu aspectul inocent şi ţinuta intelectuală ale lui Leancă, care, însă, şi-au îngropat şi trădat cu atâta uşurinţă colegi şi prieteni de dragul carierei. Apoi exemple din astea aveam să găsesc cu duiumul în marile cărţi ale umanităţii, de la Biblie şi „Confesiunile Sfântului Augustin” până la Nietsche şi Dostoievski. Şi anume că mizeriile cele mai mari sălăşluiesc uneori în sufletele aparent delicate şi curate. Dar nu avem ce face. La vârsta mea m-am convins că nu poţi influenţa aproape în nici un fel cantitatea de naivitate pe care trebuie să o trăiască fiecare generaţie de tineri. Şi aşa, pe lângă că ne confruntăm cu rătăcirea bătrânilor noştri care cred într-un Dodon, mai trebuie să suportăm şi efectele naivităţii tinerilor ce stau astăzi lângă un Iurie Leancă”, conchide jurnalistul.