Pe măsură ce se apropie alegerile prezidenţiale în RM, tot mai actuală devine întrebarea: „Ce calităţi ar trebui să posede persoana demnă de a ocupa această funcţie?”. De felul CUM va fi aceasta şi de măsura în care activitatea sa va fi în concordanţă cu obiectivele de construire a naţiunii şi de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova depinde, în mare parte, soarta de mai departe a ţării, în special capacitatea acesteia de a supravieţui ca organism viabil.
Timp de un deceniu şi jumătate cetăţenii au fost privaţi de dreptul de a decide care este liderul de care are nevoie ţara. În locul oamenilor decideau parlamentarii, prin intrigi şi conspiraţii ale cercurilor oligarhice, care alegeau candidatul care le convenea cel mai mult, ignorând complet aşteptările şi nevoile oamenilor de rând. La 30 octombrie cetăţenii RM vor vota nu doar pentru un înalt demnitar de stat, ci pentru liderul naţiunii, pentru realizarea propriilor speranţe şi aspiraţii, iar de corectitudinea alegerii lor depinde modul în care noul preşedinte va corespunde acestei înalte definiţii.
În situaţia actuală din Moldova pot fi numite, cu certitudine, caracteristicile pe care ar trebui să le deţină o persoană capabilă să pretindă la funcţia de conducător al ţării:
Preşedinte al poporului
Noul şef de stat trebuie să simtă în mod clar voinţa poporului, să înţeleagă problemele oamenilor de rând şi să apere interesele acestora. Moldova are nevoie de un adevărat Preşedinte al Poporului, care să trăiască aceeaşi viaţă ca şi concetăţenii săi. Un astfel de lider trebuie să fie în măsură, după venirea la putere, să menţină o relaţie strânsă cu cetăţenii, să se afle într-un dialog interactiv permanent cu aceştia şi să se preocupe constant de bunăstarea societăţii.
Preşedinte antisistem
Viitorul şef de stat nu trebuie să provină din rândul elitelor aflate în prezent la guvernare. Sistemul politic actual a putrezit atât de mult timp de 25 de ani, încât există un risc real de colaps social şi economic. Însă figurile din cadrul sistemului, indiferent că sunt la putere sau fac parte din opoziţia care a fost anterior parte a sistemului, nu vor reforma niciodată la modul serios un sistem care le aduce averi într-o ţară săracă. De ce să tai creanga pe care stai, cu atât mai mult că va trebui şi să răspunzi pentru multe? Este mai bine să simulezi un proces politic şi să foloseşti, într-un mod flexibil, retorica geopolitică, continuând să jefuieşti poporul. Deci acest cerc vicios poate fi rupt doar de un politician antisistem, care nu a fost niciodată la putere şi nu a fost implicat în funcţionarea sistemului politic actual.
Preşedinte eliberator
Moldova are nevoie de un preşedinte capabil să depună tot efortul pentru a elibera ţara de cei care au acaparat-o. Orice candidat, în cazul căruia există chiar şi cea mai mică suspiciune de complicitate cu oligarhia sau că ar fi incapabil să dea dovadă de fermitate în lupta împotriva acesteia, nu are niciun drept moral să exercite cea mai înaltă funcţie din ţară. Viitorul preşedinte trebuie să-şi concentreze toate prerogativele pentru a recupera furate, pentru a împiedica punerea pe seama cetăţenilor a banilor furaţi şi pentru a aduce în faţa justiţiei pe toţi cei responsabili pentru acest furt. Preşedintele este obligat să asigure desemnarea foarte rapidă a unui Procuror General independent şi a directorului Centrului Naţional Anticorupţie, precum şi să iniţieze o reformă radicală a sistemului judiciar şi un proces de lustraţie. În acelaşi timp, şeful statului trebuie să dizolve cât mai curând posibil actualul Parlament nelegitim şi să contribuie la organizarea unor alegeri parlamentare anticipate libere.
Preşedinte reformator
Viitorul preşedinte trebuie să iniţieze în mod prioritar, printr-o serie de iniţiative legislative:
o reformare amplă şi profundă a justiţiei;
o luptă reală şi necruţătoare cu corupţia, în special cu marea corupţie;
demonopolizarea pieţei mass-media;
reforme economice (deoffshorizare, demonopolizare, detenebrizare şi debirocratizare) şi sprijinirea prin toate mijloacele legale posibile a producătorilor naţionali;
reforme administrative (reducerea drastică a numărului de organe ale administraţiei publice centrale, în special a celor pentru control şi regularizare);
descentralizare reală.
Preşedinte al schimbărilor sociale
Viitorul şef al statului este obligat, în contextul reformelor economice, a recuperării miliardelor furate şi a luptei fără compromisuri împotriva economiei tenebre, să pună capăt genocidului social. Priorităţile în acest plan ale noului preşedinte ar trebui să fie:
creşterea pensiei minime până la nivelul minim de subzistenţă şi egalarea pensiilor lucrătorilor din agricultură cu ale celorlalţi pensionari;
dublarea tuturor beneficiilor sociale şi crearea unui mecanism eficient de distribuire a acestora;
creşterea semnificativă a numărului locurilor de muncă cu salarii decente;
revenirea din străinătate, în câţiva ani, a cel puţin 30% dintre migranţii plecaţi la muncă.
Preşedinte unificator
După 25 de ani de divizare artificială a societăţii, preşedinte ales de popor trebuie să depună tot efortul pentru a depăşi toate contradicţiile care separă şi pun cetăţenii ţării noastre de părţi diferite ale baricadei. Acest rol nu poate fi atribuit decât unei persoane care să fie şef pentru toţi cetăţenii. Criteriul de „corespundere profesională” a viitorului şef de stat este abilitatea de a reprezenta în mod egal toate straturile şi grupurile de populaţie şi de a promova în orice fel formarea unei naţiuni civice unificate. În calitate de idei unificatoare trebuie să servească reformele socio-economice profunde, lupta eficientă împotriva corupţiei şi reformarea radicală a justiţiei. Aceste probleme unesc peste 90% dintre cetăţenii ţării.
Preşedinte al unei politici externe echitabile şi previzibile
Viitorul preşedinte trebuie să restabilească încrederea tuturor partenerilor externi ai Moldovei şi să promoveze o politică externă echilibrată. Noul şef al statului este obligat să asigure realizarea cu bunăcredinţă a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care este foarte important din punct de vedere al modernizării ţării conform standardelor europene. În acelaşi timp, ţara noastră are nevoie de un preşedinte care nu va permite deteriorarea relaţiilor cu Rusia şi cu alte ţări CSI şi va asigura un parteneriat strategic cu acestea. Mitul geopolitic folosit pentru a înşela partenerii externi trebuie să rămână în trecut. Politica externă a Republicii Moldova trebuie să devină previzibilă şi să se conformeze intereselor naţionale, dar nu să fie o acoperire pentru soluţionarea problemelor oligarhice interne de profil îngust.
Preşedinte al valorilor familiei tradiţionale
În condiţiile decăderii morale aproape complete a societăţii, noul preşedinte trebuie să fie un punct de sprijin moral pentru cetăţeni şi să ofere un exemplu de devotament profund faţă de valorile familiei tradiţionale. De aceea, Moldova are nevoie de un bun familist în calitate de preşedinte.
Rezumând cele spuse mai spus, putem afirma cu siguranţă că Moldova are nevoie de un preşedinte capabil să pună interesele naţiunii mai presus de propriile interese, un preşedinte care a demonstrat prin fapte, nu vorbe, că respectă legea, un preşedinte în care oamenii să aibă încredere, un preşedinte care nu s-a ascuns prin tufişuri în cele mai grele momente ale istoriei, ci a apărat interesele poporului său, alături de oameni!
După părerea mea, un asemenea preşedinte poate şi trebuie să fie Andrei Năstase.
Stanislav Pavlovschi, jurist, fost judecător al RM la CEDO
